strang in fiecare zi la piept emotii. Prinse in palme, le port pana acasa unde le astern in propozitii si fraze.

ma mai uit la ele din cand in cand, ma corectez o virgula, mai pun un punct, prins in mrejele emotiilor retraite pe seara, cand somnul te imboldeste sa te scufunzi in lumea viselor, sa lasi in urma realitati si indiferente.

Ma educi cum sa iubesc, cum sa scot din emotiile prinse in palma, esenta. Esenta retrairilor, prezentul este atat de scurt incat trebuie sa-l evocam in viitor ca sa-l intelegem, sa-l intoarcem pe toate fatetele cubului inainte de a se intoarce intr-un trecut. trecut pe care il caram dupa noi ca un bagaj mai mult sau mai putin util.

„m-ai eliberat. esti tragaciul ce a lasat dupa clicul mecanic un munte de tacere. m-ai facut sa inteleg cine sunt, cum tu ma vezi, cate posibilitati are gustul si mai ales ca suntem doar substante chimice ce reactioneaza in emotii. recunostinta. unul din lucrurile care nu-mi lipsesc cu desavarsire. reguli inscrise in patratele spatiu timp (relativitatea este doar o teorie)”.

culoarea parului tau, mixul de culoare ce-l formeaza si taieturile adanci in forma foarfecei, ca o modelare a imaginii, ochi incadrati de reflexii aurii, departe de tot furand timp.

spectator intr-o lume abstracta, plina de culoare si sunet, iti scufunzi degetul in emotii ca apoi sa-l tragi repede inapoi.

joaca-te