E secunda aceea cand totul amuteste in jurul tau. Ador timpul acela comprimat ca un glob de senzatii ingramadite intr-un spatiu atat de mic incat parca iti amortesc simturile.

Ador secunda aia cand totul in jurul tau tace, amuteste, ca o ingemanare perfecta a acelui moment, timpul nu se misca, ne exista devreme sau tarziu, totul se intampla atunci cand trebuie, fara efort, asa cum creste iarba primavara. Nu e vorba doar de pasiune carnala aici, o ingemanare animalica lipsita de sentiment, ca raceala a doi serpi ce se imperecheaza… bratul strans in jurul tau e ca o invitatie in suflet, e ca o usa pe care o deschizi, intri, si se inchide usor in urma ta.

Restul este un fel de amorteala placuta, ca o lene dulce si confortabila in care te scalzi ca un bebelus rasfatat in scutec.

Totul e drum. Expresia nu-mi apartine.