E dimineata, oameni grabiti se imping pe langa tine, atingerea lor este impersonala, esti ca un obiect, un obstacol… te tarasti incet, pasii sunt tot mai mici, mai tarsiti.

Te gandesti la tot sau pur si simplu, nu te mai gandesti la nimic. A venit poate timpul sa nu te mai gandesti la nimic, sa-ti stergi din minte orice, e tarziu, e oricum prea tarziu pentru tine.

Inutilitate sau … nu. Ai facut ceva, ai lasat ceva, cineva se va gandi la tine. Sau nu. Oricum unde mergi nu mai are importanta. Nimic din trecut sau prezent nu mai are importanta. Poate pentru ca, pentru prima data in viata nu mai faci planuri de viitor.

Fara viitor. E o senzatie noua care te umple de o fericire ascunsa sau de o dezamagire profunda. Nimic din ce conta odata nu mai conteaza. Respiri usurat si faci pasul….

“Ne cerem scuze dar datorita unui pasager care a pasit pe linie, trenurile spre Oxford Circus vor intarzia. Va sfatuim sa asteptati reluarea traficului sau sa cautati rute alternative pentru a ajunge la destinatie.”

S-a intamplat intr-o dimineata de miercuri.

Un om a murit pentru ca a ales sa moara. Ceilalti se gandesc ca vor intarzia la servici. Viata sa oprit pentru totdeauna. Viata merge inainte.

Toti ajungem la destinatie. Depinde cat de repede sau daca “folosim rute alternative”.