You are currently browsing the monthly archive for martie, 2008.
nu stiu de unde ma chinuie gandul asta de o vreme ca am vazut tot ce este de vazut, am simtit tot ce este simtit si este momentul sa ma gandesc la mine ca la o trecere de la un lucru la altul si tot asa spre infinit… alegeri. Facem alegerea de a spune da sau nu la tot ce ne inconjoara.
pana la urma totul e drum.
mainile tale
intinse alene pe langa trup, usor indoite
zambetul mic,
ca o parere ascunsa in cutele pielii…
Pielea ta, o caldura alba catifelata pe care as vrea sa-mi plimb buzele
in saruturi mici ce-ti infioara clavicula si radacinile parului
Lasa-ma sa te privesc direct in suflet
atunci cand iti ating pentru prima data respiratia
Lasa-ma sa-ti fur o clipa din viata ta pret de un sarut
Si apoi, om’ mai vedea noi …
E dimineata, oameni grabiti se imping pe langa tine, atingerea lor este impersonala, esti ca un obiect, un obstacol… te tarasti incet, pasii sunt tot mai mici, mai tarsiti.
Te gandesti la tot sau pur si simplu, nu te mai gandesti la nimic. A venit poate timpul sa nu te mai gandesti la nimic, sa-ti stergi din minte orice, e tarziu, e oricum prea tarziu pentru tine.
Sunt mici discutii in care oamenii mici se cred mari. E amuzant sa te privesti cu ochii minti, felul in care vorbim, felul in care ne vindem, mai mult sau mai putin constient, ne vindem…
Stai in fata mea, eu stau in fata ta si vorbim despre ALATURI.
Fiecare se crede special si unic. Ei bine, fiecare om de pe planeta asta se crede special si unic. SI ESTE. Cu toti suntem unici, fiecare singur cautand un cineva, un ceva.
Sunt feluri si feluri in care inchizi o usa.
Majoritatea usilor se inchid trantite, eventual chiar in nasul cuiva. Ne place sa ne simtim superiori in inferioritatea nostra, ne place sa credem ca dupa ce luam tot ce este de luat, putem sa calcam in picioare sufletele golite.
Tocul cizmei infipte in bot nu-l musca nimeni.
Ne place sa fim sigur ca o data lovita persoana nu se va mai ridica pe veci, lovim mai tare decat suntem loviti, platim cu varf si indesat…. Si mai ales, eleganta noastra lasa de dorit cand suntem puternici, cand suntem mai puternici decat altcineva.
Nobletea vine din suflet. Pentru cei ce nu o gasesc in Mall… sorry.
Maine am sa construiesc o scara.
Inalta, lunga, lata, pe care sa pot pasi confortabil si de pe care sa nu cad…daca ma loveste un cutremur imi spuse gandul intr-o noapte in timp ce tolanit pe spate priveam stelele de deasupra capului.
Dis de dimineata am inceput sa construiesc scara, cate un pic in fiecare zi, cate o treapta, cate o treapta. Ma inaltam usor si cu fiecare treapta pe care rapus de efortul zilnic imi culcam trupul zdrobit cu fiecare treapta crestea in mine ambitia de a mai face una si inca una si inca una…
Ratacind in cautare clipei,Ochii mi-au cazut pe aripile-mi prafuite.
Aripile-mi prafuite de cenusa timpului,
Stinghere pe langa trup imi cad…ca o parere abia soptita,
Intre buze stranse intr-o grimasa chinuita.
Sa ma lasi sa-ti spun ca inca te iubesc la fel cum saruta soarele orizontul in fiecare dimineata cand ma trezesc lipit de tine, ca un alt eu ce se trezeste la randul lui lipit de un alt tu, intr-o prelungire fantasmagorica a trupurilor noastre lipite unul de celalalt … Read the rest of this entry »
Crezi ca ma cunosti tot
Dar sufletul meu nu-ti arata
Decat o picatura dintr-un ocean.
Crezi ca ma stii de o viata
Dar viata-mi incepe cand totul s-a sfarsit deja;
Si daca intrebarile tale fara raspuns
Tot ce-ti ramane atunci cand cazi este sa visezi, sa speri. Poate alergam in vise, poate nu ne pierdem speranta.
Poate peste tot si toate, cand se asterne praful si totul ingheata in trecut este mai usor sa-ti vezi greselile, este mai usor sa-ti vezi sperantele, e mai usor sa condamni si sa te condamni. Pentru mine viata mea este singura eternitate care o am, este eternitatea in care imi petrec zilele, una cate una, atatea cate mi-au ramas insirate.
