You are currently browsing the monthly archive for octombrie, 2007.
Florian Pittiş
Pentru cine nu l-a cunoscut e doar un nume. Nici eu nu l-am cunoscut niciodata personal.
Dar niciodata Florian Pittis nu va fi doar un nume pentru mine. Va fi mereu “cel mai frumos din orasul acesta”.
Eram copil cand am auzit pentru prima data vocea lui. Hipnotica si totusi relaxanta, ca un basm spus la gura sobei. Ascultam telenciclopedia mai tarziu, vocea lui ma purta prin tari nevazute cu animale ciudate si totusi atat de potrivite in lumea lor.
Pasarea Colibri.
Ma uitam pe fereastra cand mi-am amintit de tine prima oara. Cum sa-ti spun ca nici macar nu te cunosc… ar fi prea crud sa ucid asa de brusc un inceput care nici macar nu are sanse sa devina o amintire.
Stiu ca nu ma intelegi. Confuzia si teama nascuta din nestiinta sunt umane. Si nici nu poti sa ma cunosti. Pentru ca nu am avut niciodata ocazia sa te cunosc la randul meu.
Imi place sa cred ca totusi te cunosc. Nu stiu cum, nu stiu cand si nu ma lua cu vesnicul - poate intr-o viata anterioara - ca e cea mai rasuflata chestie auzita in 29 de ani.
Te cunosc. Nu stiu cine esti, dar te cunosc.
Poate doar gandurile noastre se cunosc. Si poate te-am zarit astazi printre miile de fete pe care le-am vazut, oameni ca si mine si ca tine care pur si simplu traiesc in acelasi timp, impart acelasi aer, asculta aceasi muzica, sunt la fel de obositi de politica si exaltati de pace.
Poate acum esti langa mine si ma privesti, imi privesti profilul. Nu zambesti. Deci nu esti tu.
Ma uit din nou pe fereastra. Profilul tau parca este sculptat in umbra tremuranda a luminii ce se zbate sa scape din reflexia intunericului spanzurat vesnic de tunel.
E ciudat. Intunericul este singurul care este invariabil. Inunda totul cu orbirea lui totala in absenta luminii. Dar cand lumina apare, oricat de mica si de plapanda, cel mai negru intuneric fuge inspaimantat si chiar daca dureaza doar o clipa, o clipa e de ajuns.
Ca si dragostea. Ca si fericirea. Ca tine.
Incomensurabila este durerea. Iar timpul este subiectiv. Nu pentru mine. Nu stiu cum mi-am pierdut inocenta….
