Monthly Archive

Tu ma privesti si eu te privesc. Ne privim ca doi nebuni intr-o orbire totala.

Nu inteleg prea bine ce spui. Mai zambesc din cand in cand si mai fac un comentariu care iti smulge un zambet. E un zambet putin trist. Pentru ca gestul tau de ati ridica coltul buzelor nu e legat de lumina ochilor tai.

Ochii tai nu zambesc pentru ca sunt prea adanciti in privirea mea.

As vrea sa te intreb de ce ma privesti asa. Dar nu am curajul. Pentru ca o sa ma mintit iara si voi avea tema de gandire pana te privesc din nou.

Nu vreau sa ma mai gandesc, ma doare, ma oboseste. Nu vreau sa ma gandesc la tine. In rest gandurile mele alearga la fel de libere, parca mai libere acum.

Ma uit la tine si vad cum ti la piept singurul lucru care ti-a mai ramas. Orgoliul. Si teama de a nu fi ranita. Dar asta o ai in privire. Mereu.

Ma intreb ce vezi tu in mine. Poate nimic, poate multe, poate doar niste amintiri cu care nu stii ce sa faci, sa le arunci sau sa le pastrezi. Ar fi usor. Dar la piept iti ti orgoliul si nu mai ai loc si pentru altceva. Le poti arunca dar stii ca asa te-ai arunca si pe tine o data cu ele.

Esti singura, absolut singura. Si asa ai fost mereu. Si tie teama. Doar ca acum iti este cu adevart teama de singuratatea din sufletul tau, nu de cea fizica. Ai descoperit un nou mod de a fi singur. Felicitari.

Continua. Ai sa vezi ca exista multe feluri de a te simti singur. Unul din ele este atunci cand esti alaturi de cineva. Asta e si mai nasol. Sper sa nu-l experimentezi. Daca vrei iti explic eu, stiu multe despre asta. Poate si tu stii deja. Imi cer iertare, a fost cred ultimul lucru care vroiam sa-l inveti de la mine.

Pana una alta sunt prin preajma. Inca te mai privesc in ochi. Si sunt foarte incomodat de orgoliul tau. Tu te cam feresti de privirea mea. Stii ca pot vedea multe acolo. Si nu vrei.

Totusi ma privesti atat de intens. De ce?

Se mai intampla uneori sa aud tot felul de teorii despre ce inseamna dragostea, despre ce “trebuie sa simti” ca sa stii ca esti indragostit, despre “cum trebuie sa fie relatia perfecta” si alte bullshituri din astea care mai de care mai pline de “trebuie sa” si “trebuie sa …”.

Well dragii mei, zau ca nu stiu despre ce vorbiti, chiar daca imi place sa cred ca inteleg LIMBU roman si mai ales am anumite pretentii de la mine (din alea care vin dintr-o zona numita experienta de viata).

Habar nu am ce inseamna sa iubesti sau sa “ai o relatie serioasa” in conceptia unora, habar nu am ce “trebuie sa simti” sau “cum trebuie sa simti”.

Poate totul se rezuma la omul potrivit la timpul potrivit, poate totul se rezuma la imprejurari sau la sansa. Habar nu am.

De un lucru sunt sigur: in dragoste este mai mult sacrificiu decat in orice, in dragoste e mai multa prietenie decat in cea mai puternica tovarasie, in dragoste ai sa gasesti mai multe pareri de rau decat in cele mai adanci regrete.

Proba dragostei nu este timpul. Proba dragostei este capacitatea de a vedea in omul de langa tine reflexia acelui eu pe care doar tu si el o stiti. Capacitatea de a intelege ca acel om este unul din oamenii din viata ta care iti vor modifica felul tau de a fi, de a gandi, de a percepe lumea din jurul tau. Si asta intr-un mod care se impleteste cu pasiunea oarba a doi amanti.

Sunt multe lucruri legate de dragoste care sunt foarte asemanatoare cu viata in general. Poate frumusetea ei care nu stie conceptul de egoism. Habar nu am, mereu cand iubesc gasesc noi granite si noi orizonturi in fiecare zi. Ce nu gasesc niciodata este o limita.

Te bagi sau doar ai sa-mi povesteti despre iubire si sentimente? Trebuie sa … nu trebuie de fapt nimic.